Un țăran a găsit într-o zi un ou de vultur și l-a așezat sub cloșcă, lângă ouăle de găina. Atunci când a ieșit din găoace, micuțul vultur a rămas împreună cu puii de găină și a crescut alături de ei.
Toata viața sa, vulturul a făcut ceea ce fac găinile, adică a ciugulit boabele aruncate de țăran, a smuls firele de iarbă împrăștiate prin curte, a săpat cu ciocul în pământ după râme și insecte și, desigur, a cotcodăcit cu entuziasm atâta vreme cât soarele era pe cer. Mai mult decât atât, a încercat și câte un zbor stângaci, la fel ca și suratele lui.
Anii au trecut și vulturul a ajuns la o vârstă venerabilă. Într-una dintre zile, el a zărit o pasare magnifică zburând în înălțimile cerurilor. Ea se mișca maiestuos printre curenții puternici de aer, bătând alene din aripile-i mari și vânjoase.
Vulturul nostru a rămas cu privirea țintuită spre înalturi și a îngăimat: "Ce este asta?"
"Acesta este vulturul, regele păsărilor", i-a răspuns o găină aflată prin preajmă. "El aparține cerurilor așa cum noi, găinile, aparținem pământului."
În acest fel, vulturul a trăit și a murit ca o găină, întrucât o gaină se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
sursa foto: wallpapersonthe.net