Bucuros de peștii pe care-i prinsese în acea zi, un pescar se relaxa pe scaunelul lui, lânga debarcader. Un om bogat, vizitator din afara orașelului, plimbându-se pe acolo și vazându-l pe pescar odihnindu-se, îl întrebă:

– Nu e prea devreme pentru relaxare? De ce nu ești la ora asta în larg, la pescuit?

Fără să se tulbure de faptul că bogatul nu dăduse nici măcar bună ziua, pescarul răspunse:

– Am prins cât îmi trebuie pentru astăzi… așa că acum pot sta bucurându-ma de acestă zi frumoasă.

– Dar dacă ți-ai folosi acest timp la pescuit, ai putea prinde mai multi pești, apoi i-ai putea vinde și ai face o grămadă de bani, îi spuse bogatul.

– Și apoi? spuse pescarul.

– Păi, spuse bogatul, după ce ți-ai aduna destui bani din vânzari, ai putea să-ți cumperi o barcă mai mare care te-ar ajuta să mergi mai în larg și să prinzi pești mai mari. În felul asta ai face și mai mulți bani.

– Și apoi? spuse pescarul.

– Apoi ai putea să-ți cumperi mai multe bărci, ai putea prinde mii de pești, ai putea să faci mii de dolari și, într-o bună zi să ajungi bogat ca și mine.

– Și apoi? spuse pescarul.

– Apoi, ai putea pur și simplu doar să stai și să te bucuri de viață așa cum fac eu, spuse bogatul.

– Dar omule, grăi pescarul, nu tocmai asta fac și eu acum?

Morala

Un proverb arab spune ca „Mulțumirea cu puțin este avere ce nu se termină.”