– Ce-ar fi să-i scrii tu lui Dumnezeu, Oscar?

– Tocmai dumneata să-mi spui una ca asta, Tanti Roz, zău așa?!

– Cum adică, tocmai eu?

– Credeam că ești singura persoană care nu minte.

– Păi nu te mint deloc, Oscar.

– Atunci de ce-mi vorbești de Dumnezeu? M-au aiurit ai mei cu Moș Crăciun, gata, ajunge!

– Află de la mine, Oscar, că nu există nici o legătură între Dumnezeu și Moș Crăciun.

– Ba da. E una și-aceeași cacealma. Spălare de creier și fraiereală cât cuprinde!

– Ascultă Oscar, poți tu să-ți închipui, fie și numai o secundă, că eu, o fostă luptătoare de wrestling, cu o sută șaizeci de turnee câștigate la activ, dintre care patruzeci prin K.O., eu, Teroarea din Languedoc, aș putea să cred în Moș Crăciun?

– Nu.

– Află atunci, băiete, că deși nu cred în Moș Crăciun, cred în Dumnezeu. Îți jur, na!

Astfel pusă problema, firește, se schimbă totul.

– Fie. Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?

– Ca să te simți mai puțin singur.

– Păi cum să mă simt mai puțin singur cu cineva care nici măcar nu există?

– Fă-l tu să existe.

Se aplecă spre mine.

– De fiecare dată când ai să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Și dacă te ții tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Și asta o să-ți facă bine.

– Și despre ce-ai vrea să-i scriu?

– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbești și doar le ții în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi și rău mirositoare, Oscar, băiatule.

– O.K.

– Și apoi, lui Dumnezeu poți să-i ceri zilnic câte ceva. Da’ fii atent, un singur lucru pe zi! Unul singur.

sursă text: Oscar și Tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt, Editura Humantas

sursă foto: pinimg.com