– Ce-ar fi să-i scrii tu lui Dumnezeu, Oscar?
– Tocmai dumneata să-mi spui una ca asta, Tanti Roz, zău așa?!
– Cum adică, tocmai eu?
– Credeam că ești singura persoană care nu minte.
– Păi nu te mint deloc, Oscar.
– Atunci de ce-mi vorbești de Dumnezeu? M-au aiurit ai mei cu Moș Crăciun, gata, ajunge!
– Află de la mine, Oscar, că nu există nici o legătură între Dumnezeu și Moș Crăciun.
– Ba da. E una și-aceeași cacealma. Spălare de creier și fraiereală cât cuprinde!
– Ascultă Oscar, poți tu să-ți închipui, fie și numai o secundă, că eu, o fostă luptătoare de wrestling, cu o sută șaizeci de turnee câștigate la activ, dintre care patruzeci prin K.O., eu, Teroarea din Languedoc, aș putea să cred în Moș Crăciun?
– Nu.
– Află atunci, băiete, că deși nu cred în Moș Crăciun, cred în Dumnezeu. Îți jur, na!
Astfel pusă problema, firește, se schimbă totul.
– Fie. Dar de ce zici că ar trebui să-i scriu lui Dumnezeu?
– Ca să te simți mai puțin singur.
– Păi cum să mă simt mai puțin singur cu cineva care nici măcar nu există?
– Fă-l tu să existe.
Se aplecă spre mine.
– De fiecare dată când ai să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Și dacă te ții tare, află de la mine, o să existe chiar de-adevăratelea. Și asta o să-ți facă bine.
– Și despre ce-ai vrea să-i scriu?
– Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbești și doar le ții în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi și rău mirositoare, Oscar, băiatule.
– O.K.
– Și apoi, lui Dumnezeu poți să-i ceri zilnic câte ceva. Da’ fii atent, un singur lucru pe zi! Unul singur.
sursă text: Oscar și Tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt, Editura Humantas
sursă foto: pinimg.com