Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin.

Te înduri să-mi dai un ban? murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball.

Nu am nimic să-ţi dau! spuse străinul. Dar pe ce eşti aşezat? întrebă acesta.

Un gunoi, răspunse cerşetorul. E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.

Te-ai uitat vreodată înăuntru? întrebă străinul.

Nu, răspunse cerşetorul. Ce rost are? Nu e nimic în ea.

Uită-te înăuntru, insistă străinul.

Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur. 

***

Eu sunt străinul care nu are nimic să vă dea și care vă spune să vă uitați înăuntru. Nu în interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.
Dar eu nu sunt un cerșetor – mi se pare că vă aud protestând.
Cei ce nu și-au găsit încă adevărata bogăție, care este strălucitoarea fericire a Ființei (Sufletul) și sentimentul profund și indestructibil de pace care vine odată cu ea, sunt cerșetori, chiar dacă dețin cele mai mari bogății materiale. Ei caută în afara lor fărâme de plăcere sau de satisfacție, de recunoaștere, de siguranță sau de bucurie, deși au în sine o comoară care conține nu numai aceste lucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea. 

sursa: Puterea prezentului de Eckhart Tolle// foto: irantea.persianblog.ir