Într-o frumoasă zi de vară, pe la ora prânzului, se făcu mare liniște în parc. Păsările se odihneau liniștite în umbra copacilor.
O vrăbiuță își scoase capul de sub aripa și întrebă: “Ce este viața?”
Toți cei din jur au fost surprinși de această întrebare grea. Un trandafir tocmai înflorea, deschizându-și petalele. El spuse: “Viața este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului după ce zburase de la o floare la alta, îi răspunse: “Viața este libertate și fericire!”
O păpădie simți vântul atingând-o în joacă și spuse temătoare: “Viața este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pământ, o furnică trăgea după sine un pai de grâu de zece ori mai mare decât ea. Când auzi un asemenea lucru se opri, își trase sufletul și spuse: “Viața nu este decât trudă și muncă!”
Poate că ar fi început să se certe dacă nu ar fi venit o ploaie fină care șopti: “Viața este formată din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de măiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viața este o năzuință spre înalt!”
Apoi veni noaptea.
După un timp, un om mergea acasă pe aleile goale. Venea de la o petrecere și se gândea… “Viața este o continuă căutare a fericirii și o înlănțuire de decepții!”
După lunga noapte veniră în sfârșit și zorii dimineții, care spuseră: “Așa cum noi suntem începutul zilei care vine, la fel viața este începutul veșniciei…”
Sursa: www.damaideparte.ro