Trăiau, odată, într-un sat niște oameni care erau mereu nemulțumiți ba de una, ba de alta. Se certau întruna și tot dădeau vina unul pe altul pentru orice necaz li se întâmpla. Degeaba le dădea sfaturi bune o bătrână vestită pentru înțelepciunea sa, sătenii mai mult se războiau între ei în timp ce relele se tot adunau în casele lor.
Într-o seară, aceștia au văzut-o pe bătrână în mijlocul drumului din fața casei, aplecată să caute ceva. Au întrebat-o ce face acolo. Bătrâna le-a spus că și-a pierdut acul. Atunci, săritori, toți s-au pus în genunchi și au început să caute de zor. După o vreme, unul dintre ei i-a spus:
-Se lasă seara, în curând nu vom vedea deloc, poți să ne spui mai clar unde ți-ai pierdut acul?
-L-am pierdut în casă, răspunse bătrâna.
– Esti smintită! îi răspunse omul. Ai pierdut acul în casă și vrei să-l găsești afară?
Liniștită, bătrâna îi răspunse:
-Îl caut afară pentru că aici este lumină. În casă este întuneric.
Cineva interveni:
-Totuși, gândește-te, chiar dacă ai lumină afară, cum poți găsi acul dacă nu l-ai pierdut aici? Cel mai bun lucru ar fi să ducem o lampă în casă și să căutam acul acolo unde l-ai pierdut.
Bătrâna începu să râdă:
-Cât de inteligenți sunteți atunci când este vorba de lucruri simple. Când vă veți folosi această inteligență pentru a înțelege ce se întâmplă cu viețile voastre? V-am văzut mereu căutând în exterior explicații pentru necazurile voastre când, sunt sigură, din propria experiență, că ar fi trebuit să căutați în casele voastre rădăcinile nefericirii voastre. De ce căutați pacea în lucrurile exterioare? Acolo ați pierdut-o oare?…
sursa: I. Dafinoiu (2007)
foto: tinscorner.com