Dragă Dumnezeu,
Îți mulțumesc că ai venit. Ai ales la fix momentul, că nu mă simțeam bine deloc. Când m-am trezit din somn, mi-am adus aminte că am nouăzeci de ani și-am întors capul spre fereastra să mă uit la zapadă.
Și deodată am înțeles c-ai să vii. Era dimineață. Eram singur pe Pământ. Era atât de devreme, încât până și păsările dormeau, darămite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care trăgea la aghioase, pe când tu te munceai să aduci zorile. Nu părea să-ți iasă din prima, dar te străduiai. Cerul pălise. Tu umpleai vazduhul de alb, de gri, de azuriu, înviorând lumea. Nu te opreai o secundă. Și-n clipa aceea am înțeles care era diferența dintre noi și tine: tu ești un tip infatigabil! Pus pe muncă fără întrerupere. Căruia nu-i este niciodată lehamite. Ziua vreți, uite ziua! Noapte? Uite noapte! Și primăvara! Și iarna! Și uite-o pe Peggy Blue! Și uite-l și pe Oscar! Și pe Tanti Roz! Asta zic și eu sănătate de fier!
Mi-am dat imediat seama că veniseși. Și că-mi dezvăluiai secretul, marele tău secret: privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru întâia oară.
Urmându-ți așadar sfatul, m-am străduit sa-l pun în aplicare. Contemplând lumina, culorile, copacii, păsările, animalele. Simțeam cum aerul îmi pătrunde în nări făcându-mă să respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Fremătam de o bucurie necuprinsă și pură. Aceea de a exista. O bucurie care mă fermeca.
Îți mulțumesc, dragă Dumnezeu, că ai făcut asta pentru mine. Era ca și cum m-ai fi luat de mână și m-ai fi dus în miezul tainei ca să o cuprind cu mintea. Îți mulțumesc.
Pe mâine. Te pup,
Oscar"
din cartea: “Oscar și Tanti Roz”, Eric-Emmanuel Schmitt, editura Humanitas Fiction
sursa foto: justrealmoms.com.br